Sperietură

Întâmplare ciudată! Pur si simplu mă îngrozsc să ştiu că asta se întâmpla la oridnea zilei altor sute de fete şi femei. Am mers ca tot omul la hypermarket să cumpăr una alta, acest hypermarket este cobstruit cam în inima mall-ului aşa că am mai pierdut puţin vremea plinbandu-mă după ce am terminat cumpărăturile. Nu am fost singură, de aceea mi-am permis luxul de a pierde vremea. În jurul orei 18:00 am ajuns în staţia de tramvai din zonă şi merg frumos ca tot omul pe trotuar cu prietenămea, foarte bine dispuse. Deodată trece o maşină pe lângă noi şi încetineşte cu puţin înaintea noastră, noi am încetinit şi am aşteptat să porneasca din nou. Ăla de pe scaunul pasagerului îşi lungea gâtul şi se uita atât de insistent la noi că ne-a băgat în sperieţi pe bune. Ok, nu au stat mult pe loc şi au pornit maşina chiar în viteză. Ne-am uitat dacă nu cumva au oprit după colţ şi spre bucuria noastră nu am făcut aşa ceva. Dar în schimb când ajungem în zonă ce să vezi, ce să vezi? Misterioasa maşina cu flăcăii la volan holbându-se la noi ca şi cum nu am fi purtat haine. Când am trecut pe lângă maşina (nu aveam cum să ocolim)domnii au deschis uşa să se uite şi mai atent. Când ne-am depărtat puţin mai mult unul din ei a strigat ceva, habar nu am ce dar ştiu că i-am răspuns înapoi cu „Taci şi fă 5 ture de stadion!”.

Nu ştiu de ce le-am strigat înapoi... dar eu chiar nu suport să se bage cu mine în seamă din senin masculii pe stradă. Am mai făcut câţiva paşi şi unul din a coborât din maşină şi cred că a început să meargă după noi. Vaiii în secunda a douaa am rupt-o la fugă şi eu şi pretenămea ca două nebune. Naşpa că aveam plasa de cumpărături în mână (care avea câteva kg) şi unde să mai pun şi că mi-au cam căzut câteva chestii pe jos din ea şi am fost nevoietă să mă aplec să le iau. În momentul ăla m-am bucurat foarte tare că fac cu greutăţi la sală pentru că nu am avut nici o problemă în a fugi cu plasa aia în mână... m-a deranjat doar că au căzut alea pe jos.

Când am ajuns acasă le-am povestit la ai mei toată nebunia asta şi au avut un mic şoc, aş fi putut să nu le spun nimic şi gata dar am considerat că cel mai bine ar fi să ştie şi ei.

Poate că modul în care am reacţionat eu este unul amuzant, dar întâmplarea în sine chiar este destul de ciudată şi cred că ar speria orice femeie care merge pe întuneric pe stradă. Gândiţi-vă că era doar 18:00, deci nu târziu... ce D-zeu făceam de era şi 23:00 - 00:00? Cred că m-aş fi cocoţat într-un copac până dimineaţă.