La întâmplare

Stau şi mă gândesc căunii copilaşi sunt atât de ALINTAŢI încât mi se pare firesc din partea lor să se dea cu curu` de pământ dacă mami şi tati nu vor să cumpere nu ştiu de păpuşă de ultimă generaţie sau nu ştiu ce telefon de fiţe.

• Mergeam cu autobuzul când într-o staţie oarecare urcă doi băieţi... posibil a 6-a, a7-a din câte am înţeles din discuţie (practic stăteau băgaţi în sufletul meu deşi în autobuz încă era spaţiu). Erau FOARTE nemulţumiţi de grafica nu ştiu cărui joc video şi după aceea au început să râdă de PRIMUL joc video, chiar m-am enervat eu. Nu ştiu de ce, nu întrebaţi! Şi cel mai tare m-a deranjat faptul că au făcut mişto de Mario, păi mama ta de copil, cum îţi permiţi mă să te iei de Mario? Ăla ştiu că e jocul copilăriei mele şi numai la şcoală mă jucam când ne lăsa învăţătoarea. Eu am primit calculator în clasa a 7-a asta după lungiiiii insistenţe şi nici măcar nu îmi păsa să am ultimul joc scos pe el, mă bucuram că îl am şi că puteam intra pe jetix.ro să mă joc. Şi ei se plâng că au jocuri cu grafică boboc?! Ah da, adevărata problemă a jocului era faptul că Joker moare FOARTE greu. Practic am rămas o cu faţă cam aşa „ ”.

• Telefon de ultimă generaţie la 10-11 ani, serios?! Care-i rostul?... adică oricum cop
  
  ilul ăla nu are habar pentru ce sunt toate funcţiile acelea şi oricum nu le foloseşte. Telefonul ăla este util doar ca să facă în ciudă la alţi copi că uite ce am eu şi tu nu ai,hahaha! Primul telefon l-am primit şi eu tot la 11 ani, dar era un Alkatel non color cu o mini antenă... nici măcar sonerie polifonică nu avea. Stăteam azi cu nişte prieteni şi a povetit cineva că un tătic i-a luat lui fiesa Nonkia cu tastatură Querti şi cică de Crăciun „îţi cumpără tati iPhone 4”. Pooooooftim?! Ce să facă copilu` ăla cu iPhone 4, ce să facă cu Nokia ăla?! Serrriiios! Eu m-am ţinut de tata un an de zile să îmi cumpere Samsung Corby, într-un final mi l-a cumpărat pentru că telefonul vechi se stricase în halul că nu mai dorea să se aprindă.

• Cât mai fashion, văd unii copii pe stradă îmbrăcaţi parcă ar fi oameni în toată firea. Serios, părinţii au grijă să îşi facă odrasla cel mai fashion din oraş... nu înţeleg. Dacă la 10 ani se îmbracă aşa, la 20 o să cheltuiasca câte o avere lunar ca să fie la modă? Posibil să fiu eu bătută în cap dar când văd cât de alintaţi şi rasfăţaţi sunt şi cum se plâng părinţii că nu îi pot controla mă înebuneşte. Bun ai făcut copilul, partea aia a fost uşoară şi plăcută. Dar dacă l-ai făcut, fă în aşa fel încât să iasă OM din el nu un/o alintat care strâmbă din nas la o pereche de blugi la 50 de lei. Serios... cum se va descurca copilul ăla dacă are la botu' calului tot ce îşi doreşte de când e mic?!

Eu puteam să plâng până nu mai puteam că tot nu primeam ce vroiam mereu, dacă mama spunea „Mirabela, NU!” păi nu rămânea până la sfârşit. Tata dacă mă vedea că plâng îmi mai şi trăgea o porţie de morală... „Dar tu nu înţelegi că nu se poate? Ce e su spectacolul ăsta?”.