Roşcat divin

Sunt total fascinată de parul roşcat intens, turbat chiar! Îmi doresc să reuşesc să obţin şi eu un roşcat din ăla atât de turbat încat toată lumea să spună că sunt sărită de pe fix! Am reuşit să obţin odată un roşcat

dar nu este nici pe departe roşcat pe care vreau eu să îl obţin. Totuşi şi mini turbăciunea aia de culoarea a reuşit să facă oamenii să-mi spună că nu sunt pe creanga mea sau ce am păţit de m-am vopsit aşa? Seriioos, nu înţeleg treaba asta, chiar contează ce culoare are părul meu? Chiar aşa neobişnuit este? De ce blondele aproape albe în cap sau brunetele alea închise, închise, închise nu sunt întrebate niciodată de ce s-au făcut aşa?

Lucrul ăsta mă revoltă! Şi unde mai pui că cică liceul meu a adunat toate ciudăţeniile Timişoarei la un loc... deci daca eşti la Liceul de Arte Plastice Timişoara trebuie să îţi lipsească o doagă sau să fi măcar puţin ciudat. Uneori când sunt întrebată la ce liceu sunt şi răspund primesc reacţii de genul „A, deaia eşti mai diferită.” Seriiios, ce este în neregulă cu mine?! Lumea chiar trebuie să se obişnuiască cu oameni veseli în jurul lor... grav domnle.

Să revin la nebunia roşcată ce o am în cap! Cam asta îmi doresc să am în cap. Îmi cer scuza pentru moaca ce o am în poză, pentru bluza urâtă (pe care cred că a şi dat mama în gunoi cu ea) şi pentru modul oribil în care am editat poza (nu sunt expertă in Photoshop dar cred că de nota 3-4 e bună... şi ca să vă daţi seama ce îmi doresc). Mie mi se pare absolut genial roşcatul ăsta turbat şi până şi mama mă susţine în drumul meu spre nebunia roşie... chiar a spus că şi ea s-ar face aşa. Tata când a văzut a zis că nu, nu îi surâde ideea dar şi prima oară când m-am vopsit roşcată nu i-am spus. Doar a venit acasă şi m-a găsit aşa ca oul de Paşte! Nu mă las până nu reuşesc să obţin ceea ce vreau!!! Muhaha, ce diabolic mi se pare că sună fraza asta.

Şi nah, să moară de ciudă toţi care spun că Artele sunt ciudate, eu îmi iubeeesc liceul!